Cuntenutu
Ulingua kinesica Hè una chì face parte di a cumunicazione non verbale. Ancu chjamatu linguaghju di u corpu, Hè fundamentale è generalmente agisce cum'è cumplementu di u linguaghju verbale, ma à le volte pò diventà cusì o più significativu.
U linguaghju kinesicu include gesti, sguardi, muvimenti di u corpu è postura. Per esempiu: un abbracciu, una carezza, un stintu.
Ci sò campi d'attività in i quali a lingua kinesica acquista una rilevanza impurtante, cum'è in l'attu. Durante un tempu ci hè statu quellu chì si chjamava "cinema mutu", chì cuntava storie solu attraversu i gesti è i muvimenti di l'attori. Charles Chaplin, Buster Keaton o Mary Pickford sò alcuni di i più famosi esponenti di u duminiu di a lingua kinesica.
- Vi pò serve: Lingua connotativa, Lingua Denotativa
Esempii di lingua kinesica
Eccu alcuni esempii di l'usu di a lingua kinesica; u so valore spressivu hè indicatu trà parentesi:
- Soffia (fastidiu, stanchezza)
- Apri è chjude prestu l'ochji (vergogna, pudore)
- Per suspirà (malinconia)
- Mettite e mani inseme sottu à u mentone cum'è una preghiera (appellu)
- Alzate u to pulgaru (accunsentu)
- Stintu l'ochju (cumplicità)
- Stringhje a manu in altu è in ghjò (equivalente à 'fretta')
- Stringhje a manu versu tè (equivalente à 'avvicinassi')
- Trascendu u dettu indice davanti à e labbre (equivalente à "silenziu" o "ùn divulgallu")
- Girate a testa da u latu à u latu orizzontalmente (nigazione).
- Move a testa in altu è in ghjò (affirmazione).
- Cigliannu (delusione o "ùn capiscu micca")
- Sbadigli (noia, sonnulente)
- Coperta a bocca cù a manu (equivalente à 'Ùn l'aghju micca dettu')
- Per ride (gioia, cumedia)
- Surrisu (beatitudine, suddisfazione)
- Pienti (dulore)
- Rossu (imbarazzu, disconfort)
- Incruciate e ghjambe (equivalente à 'Pigliu u tempu per questu')
- Disegna cerchi cù a manu nantu à l'addome (equivalente à "quantu riccu" o "chì fame").
À propositu di u linguaghju di u corpu
- Micca tutte e culture spartenu i so codici gestuali. Ci sò differenze notevuli in i gesti quandu si compara a cultura orientale cù a cultura occidentale.
- Tuttu ciò chì circonda a parolla hè cunnisciutu cum'è paralinguistica, una categuria chì include modalità foniche (cumprese silenzii è pause) è soni fisiologichi o emotivi. Ancu a manera di vestesi è di truccassi si aghjusta à u pacchettu cumunicativu di a lingua kinesica.
- U timbu, u tonu di a voce, è l'intensità sò una parte impurtante di a cumunicazione non verbale. U sguardu hè ancu u sguardu, micca solu u sguardu di l'oratore, ma ancu u sguardu di l'ascoltatore. Dentru u fisiologicu, per esempiu, u sbadigliu hè spessu interpretatu cum'è noia o disinteressu dirittu per ciò chì si dice, mentre u pienu riflette chiaramente u dulore o a tristezza, o ancu a gioia o l'eccitazione.
- In a nostra cumunicazione di basa ricurremu spessu à u linguaghju di u corpu: fermemu u gruppu allungendu u bracciu in avanti, ma chjamemu u servitore alzendu u bracciu: sò gesti cunsensuali culturalmente in un determinatu tempu è locu. Anu ancu annuutu o scuzzulate a testa.
- In un pianu intermediu trà a cumunicazione verbale è u linguaghju kinesicu si trovanu l'elementi detti quasi lessichi: vocalizazioni o onomatopee chì cuntribuiscenu à a spressività di u parlante ma chì mancanu di valore lessicale per se. Per esempiu: Mmm, Ugh!