Cuntenutu
In lingua spagnola, i verbi sò e parolle chì discrivenu azzioni, ch'elli sianu fisichi è percettibili o cugnitivi o emotivi è, dunque, impercettibili fora di u sughjettu chì li sperimenta.
E forme persunale di i verbi sò cunghjucate in un certu modu, tempu è persona. Per esempiu: Andemu (Passatu perfettu simplice di l'umore indicativu, cuniugatu à a prima persona di u plurale).
I Verbi ponu discrive l'azzioni mettendu u sughjettu attivu in primu pianu, vale à dì a persona chì esegue o sperimenta quella azzione, o mettendu l'azzione eseguita in primu pianu. Questu hè realizatu in u discorsu per mezu di frasi in a voce attiva, in u primu casu, o in a voce passiva, in u secondu.
I verbi sò un elementu chjave di a lingua, si puderia dì chì u centrale, è si considera chì distinguenu ciò chì hè una frasa da ciò chì hè una frase: e frase chì ùn anu micca un verbu sò generalmente chjamate frasi, mentre quelle chì anu i verbi sò cunsiderati frasi (tuttavia, ci sò certe frasi à un membru chì mancanu un verbu).
Coniugazioni
I verbi ponu apparisce in e frase in modu persunale, cuniugate in qualsiasi di i varii modi è tempi, o in modu micca persunale, in ciò chì sò cunsiderate forme quasi verbali chjamate verboidi, cumposti da infinitivi, participi è gerundii.
Tutti i verbi cunghjucati tenenu una riferenza in u tempu:
- Ultima. Azzioni chì sò dighjà accadute. Per esempiu: Simu ghjunti, anu sunatu, hà cantatu.
- Presente. Azzioni chì accadenu à u mumentu di l'enunciazione. Per esempiu: a sapemu, avete, entre.
- Futuru. Azzioni chì accaderanu prestu. Per esempiu: Vogliu, manghjarete, veneranu.
Inoltre, tutti i verbi cunghjucati appartenenu à modi diversi:
- Indicativu. Hè adupratu per indicà azzioni realizate in cuntesti veri è hè cuniugatu in un certu tempu. Per esempiu: A sò, eranu, hà spressu.
- Cunghjuntivu. Esprime azzioni pussibuli o ipotetiche, ma chì ùn si verificanu micca in realtà. Hè adupratu per sprime desideri, richieste è assunzioni. Per esempiu, ellu manghjà (presente), noi avemu da manghjà/manghjemu(imperfettu passatu), voi manghjarete(futuru). Tuttavia, hè ancu adupratu per azzioni chì accadenu, per esempiu: Mi sorprendenu chì site quì.
- Imperativu. Hè adupratu per dà ordini, desideri espressi o richieste. Ùn distingue micca in i tempi verbi. Per esempiu:Vai.
A so volta, e cunghjucazioni saranu fatte in relazione à e persone chì eseguenu l'azzione:
- Prima persona.Quellu chì parla hè quellu chì esegue l'azzione. Pò esse singulare (I), o plurale (noi). Per esempiu: A sò, a sapemu.
- Sicondupersona. Quale esegue l'azione hè l'interlocutore. Pò esse singulare (voi) o plurale (voi / voi). Per esempiu: sapete, sanu.
- Terza persona. Quellu chì esegue l'azione hè un terzu chì ùn hè micca legatu à quellu attu enunciativu. Pò esse singulare (iddu / ella) o plurale (iddi / iddi). Per esempiu: sapè, sapè.
Certe regule ponu esse stabilite in quantu à a cunghjugazione di i verbi, postu chì a maiò parte anu listessu suffissi per indicà u tempu verbale, a persona è l'umore.
Verbi irregulari
A differenza di i verbi regulari, ci sò verbi chì devianu da questi schemi di cunghjugazione, cum'è u casu cù verbi irregulari finendu in 'vittura', 'cer', 'cir', 'gar', 'ger', 'gir', 'aer', 'eer', 'oer', 'acer', 'ecer', 'ocer', o cù quelli chì anu a lettera 'e' o u 'o' in a so penultima sillaba, frà altri casi.
Un'altra eccezione à e strutture grammaticale di a cunghjugazione hè quella prodotta da regiunalisimu: U Spagnolu di River Plate ùn usa micca "voi" ma "voi" per a seconda persona plurale, è a desinenza "áis" hè sustituita, per esempiu, da "cum'è".
Questa hè una lista di verbi cunghjucati cum'è esempiu, chì include e varianti menzionate:
- Disegnu. Tempu: passatu simplice perfettu. Modu: indicativu. Persona: terzu singulare. Juan hà tiratu a so casa in classe ieri.
- Viaghjonu. Tempu: passatu simplice perfettu. Modu: indicativu. Persona: terzu di u plurale. Tutti inseme anu viaghjatu in Brasile nantu à u listessu avianu.
- Ci simu partuti. Tempu: cumpostu perfettu passatu. Modu: indicativu. Persona: primu plurale. Simu stati in quellu attellu parechje volte.
- Avianu cunfirmatu. Tempu: passatu perfettu. Modu: indicativu. Persona: terzu di u plurale. Avianu cunfirmatu u tempu di a riunione.
- Avemu ridutu. Tempu: passatu imparfettu. Modu: indicativu. Persona: primu plurale. Tutti ridiamu assai ogni volta chì a storia era cuntata.
- Si ne sò andati. Tempu: passatu simplice perfettu. Modu: indicativu. Persona: sicondu plurale. Siate partuti dopu è ghjè per quessa chì site in ritardu.
- Avia intesu. Tempu: passatu perfettu. Modu: indicativu. Persona: primu singulare. Avia intesu i stridi u ghjornu nanzu.
- Cortu. Tempu: passatu simplice perfettu. Modu: indicativu. Persona: seconda singulare. Avete dighjà mancatu troppu volte.
- Seti surtiti. Tempu: passatu simplice perfettu. Modu: indicativu. Persona: seconda singulare. Eri nantu à tutte e cuprendule di i giurnali!
- Pigliate. Tempu: passatu simplice perfettu. Modu: indicativu. Persona: primu singulare. Ieri aghju avutu una limonata fresca.
- Capiscenu. Tempu prisente simplice. Modu: indicativu. Persona: terzu di u plurale. I mo studienti capiscenu megliu quandu li dò esempi.
- Puderiamu. Tempu: cundiziunale simplice. Modu: indicativu. Persona: primu plurale. Puderemu suppurtà i costi.
- Avaria. Tempu: cundiziunale simplice. Modu: indicativu. Persona: sicondu plurale. Avete da pagà in anticipu.
- Saria andatu. Tempu: cundiziunale cumpostu. Modu: indicativu. Persona: primu plurale. S'ellu ùn avia micca piuvitu, seriamu andati à u festivale.
- Mancerà. Tempu: avvene simplice. Modu: indicativu. Persona: terzu di u plurale. Se ùn indagemu micca, ci serà una mancanza di prove per cundannallu.
- Andà à. Tempu: avvene simplice. Modu: indicativu. Persona: seconda singulare. Andarete prima in fila.
- Pruvate. Tempu: avvene simplice. Modu: indicativu. Persona: seconda singulare. Credu chì i tratterete megliu a prossima volta.
- Seraghju andatu. Tempu: Futuru cumpostu. Modu: indicativu. Persona: primu singulare. Dumane sera averaghju dighjà andatu à u supermercatu.
- Sò ghjuntu. Tempu presente. Modu di cunghjuntivu. Persona: primu singulare. L'idea hè chì ghjungu prima è preparu tuttu.
- Cambia. Tempu: passatu imparfettu. Modu di cunghjuntivu. Persona: terzu di u plurale. Se e regule di u ghjocu cambessinu, u panorama seria diversu.
- Eri tù. Tempu: passatu imparfettu. Modu di cunghjuntivu. Persona: seconda singulare. Ti aghju dumandatu di parte.
- Sò surtiti. Tempu: cumpostu perfettu passatu. Modu di cunghjuntivu. Persona: terzu singulare. Spergu chì tuttu sia andatu bè.
- Averianu trovu. Tempu: passatu perfettu. Modu di cunghjuntivu. Persona: terzu di u plurale. Sì i detectives l'avianu trovu nanzu, a storia seria diversa.
- Cumprà. Modu imperativu. Persona: seconda singulare. Cumprate sempre in modu rispunsevule.
- Prestà. Modu imperativu. Persona: sicondu plurale. Attenti à ciò chì spiegu!
Vede di più à:
- Frasi cù i verbi
- Frasi cù è senza verbi
Tipi di verbi
Verbi pronominali | Verbi d’azzione |
Verbi attributivi | Verbi di statu |
Verbi ausiliari | Verbi difettosi |
Verbi transitivi | Verbi dirivati |
Verbi copulativi | Verbi impersonali |
Verbi quasi-riflessi | Verbi primitivi |
Verbi riflettenti è difettosi | Verbi transitivi è intransitivi |