Cuntenutu
U vucativu Hè un elementu di discorsu chì aiuta u parlante à attirà l'attenzione di u destinatariu o di i destinatari di u so messagiu. In questu modu, a dichjarazione hè specificamente diretta à qualcunu. Per esempiu: Posa si, signore.
U vucativu rializeghja espressamente a funzione d'appellazione: invoca, chjama o nomina una persona o parechje persone presenti in l'attu cumunicativu.
Stu modu di nome ùn hè micca fissu: u più cumunu hè chì hè per mezu di a menzione di u so nome, o di u nome è di u nome (se vulete esse più precisu). Ma pò ancu esse un termine chì designa una prufessione o un titulu, un postu di travagliu in una istituzione publica o privata, una categuria di parente, o ancu un soprannome, un ipocoristicu o un aggettivu chì l'identifica tacitamente in quellu cuntestu.
Ancu s’elli sò abitualmente aduprati aggettivi affettuosi è rispettosi, ci vole à fà casu, perchè in diverse culture questu pò varia.
Esempii di vucativi
- Martha, chjude bè a porta prima di andà.
- Oghje hè un ghjornu assai particulare, cari studienti.
- Sò inchietu, duttore. Hà a frebba dapoi parechji ghjorni.
- Ed hè per quessa chì ti dicu, amichi, chì mi sentu assai gratificatu.
- Oghje fate un esame, Prof.?
- ¡SultanuEccu u piattu cù i vostri cibi!
- Bonghjornu, Tere! Chì magru sì!
- Passate quì, bella. Cuminciaremu cù u tagliu di capelli.
- È basta, masci.
- Videmu, magre, dimustraci ciò chì duvete vende ...
- Ùn ci possu micca crede Mechi, vi hè statu finalmente datu!
- Cumpagni, duvemu esse più uniti oghje chè mai.
- Ma, Signora, ùn tocchi micca tutte e mele ...
- A vi aghju dettu parechje volte Juan Gabriel, duvemu dà à questu tema un tagliu.
- Mi dispiace di avè ti interrottu Leiva, ma sò in una cursa cun quellu rapportu.
- Avanti, donna grassavene cun mè ...
- RagazziÙn vulete micca ghjucà una piccula merendella avà chì ùn face più tantu caldu?
- Ùn dì micca scimità, Claudia, sapete chì ùn lasciu micca questu ufficiu per quessa
- Mammone, da quì à qualchì tempu surtimu per fà cumandamenti.
- Videmu, Caru, se mettite e batterie è cuminciate à pulì questu ...
U vucativu in a frasa
Da un puntu di vista sintatticu, u vucativu hè cunsideratu un elementu perifericu di a frasa. Questu significa chì deve esse isolatu da u restu di a frase cù virgule. S'ellu apparisce à u principiu o à a fine di a frase, richiede solu a virgula di chiusura o d'apertura, rispettivamente. S'ellu apparisce à mezu à a frasa, serà chjosa trà duie virgule.
Ancu se a lucazione di u vucativu (à u principiu, mezu o fine di a frase) ùn hè micca pertinente grammaticale, certi linguisti consideranu chì ci hè una sfarenza spressiva diversa in ogni casu.
U so piazzamentu à l'iniziu hà guasi sempre u scopu simplice di attirà l'attenzione di a persona versu chì u discorsu hè direttu, dunque hè tipicu di i discorsi publichi, per esempiu, di i pulitichi.
Quandu si trova in una parte di a frase o à a so chjusura, hè generalmente percepitu piuttostu cum'è un dispositivu enfaticu o retoricu, per rinfurzà l'espressione di ciò chì si dice o per dà un mumentu rapidu di rilassamentu à quelli chì ascoltanu ciò chì si dice. hè dettu. In i scambii informali trà amichi o parenti, u vucativu riflette spessu affettu o fiducia.