![ALESANA - Apology](https://i.ytimg.com/vi/DaXHrA1TVlg/hqdefault.jpg)
Cuntenutu
A scusate Hè un tipu di narrazione chì hè scrittu o ligatu cù u scopu di trasmette un insegnamentu murale. Queste storie sò nate in Oriente durante u Medievu è anu u listessu scopu chì a legenda ma, à u cuntrariu, i so caratteri sò persone (è micca animali cum'è in legende o fole).
- Vede ancu: Fabule corte
Caratteristiche di l'apologu
- Sò di solitu scritti in prosa.
- Sò di natura esplicativa è anu una lunghezza media o larga.
- Ùn adupranu micca linguaghju tecnicu o furmale.
- Usanu storie chì assomiglianu à eventi reali.
- Ùn sò micca storie fantastiche ma i so fatti sò credibili è ogni ghjornu.
- U so scopu hè di lascià un insegnamentu murale è di perfezziunà l'autocunniscenza è a riflessione di u lettore o di l'ascoltatore.
Esempii di apologisti
- U vechju omu è a nova stanza
A storia conta chì un vechju omu era ghjustu veduvu quandu era ghjuntu in l'asiliu, a so nova casa. Mentre a receptionista l’informava di u cunfortu di a so stanza è di a vista ch’ellu averia in quella stanza, u vechju stava qualchì siconda cù un sguardu viotu è dopu esclamava: "Mi piace assai a mo nova stanza".
Nanzu à u cummentariu di u vechju omu, a receptionista hà dettu: "Signore, aspetta, da quì à qualchì minutu vi mustraraghju a vostra stanza. Quì pudete valutà s'ellu ci piace o micca". Ma u vechju omu hà rispostu prestu: «Quessa ùn hà nunda à chì vede. Ùn importa micca a mo nova stanza, aghju digià decretatu chì mi piacerà a mo nova stanza. A felicità hè scelta in anticipu. Ch'ella mi piaci o micca a mo stanza ùn dipende micca da i mobuli o di a dicurazione, ma da cume dicisu di vedela. Aghju digià decisu chì a mo nova stanza mi piacerà. Hè una decisione chì pigliu ogni matina quandu mi levu ".
- U turistu è u sàviu
À u seculu scorsu un turistu hè andatu à visità u Cairo in Egittu per scuntrà u vechju sàviu chì stava quì.
Entrendu in casa soia, u turistu hà capitu chì ùn ci era micca mobuli, stava in una piccula stanza simplicissima induve ùn ci eranu chè pochi libri, un tavulinu, un lettu è un picculu bancu.
U turistu hè statu maravigliatu da a scarsa pussessione di i so beni. "Induve sò i vostri mobuli?" Dumandò u turistu. "E duve sò i toi?", Rispose u sapiente. "I mo mobuli? Ma sò solu di passaghju", u turistu era ancu più stupitu. "Eiu ancu", risponde u sage, aghjunghjendu: "a vita terrena hè solu tempurale, ma parechje persone campanu cum'è s'elli andessinu à stà quì per sempre è si dimentichinu d'esse felici".
- U sultanu è u paisanu
A storia dice chì un sultanu lasciava i cunfini di u so palazzu quandu è quandu traversava u campu hà scontru un vechju chì piantava una palma. U Sultanu li disse: "O Vechju, quantu site ignurante! Ùn pudete micca vede chì ci vole anni chì a palma duverà fruttu è a vostra vita hè dighjà in a zona crepuscolare?" U vechju omu u fighjò cun buntà è disse "O Sultanu! Avemu piantatu è manghjatu. Femu piantà per ch'elli manghjinu". Di fronte à a saviezza di u vechju omu, u Sultanu, surpresu, li porse qualchì muneta d'oru in segnu di ricunniscenza. U vechju omu s'inclinò un pocu è dopu li disse: "Avete vistu? Quantu hè chì sta palma hà datu frutti!"
Seguitate cù:
- Storie brevi
- Legende urbane
- Legende di l’orrore