Parabuli

Autore: Laura McKinney
Data Di Creazione: 1 Aprile 2021
Aghjurnamentu Di Data: 8 Maghju 2024
Anonim
Aare Parabuli
Video: Aare Parabuli

Cuntenutu

U parabole sò nuvelle brevi chì, per mezu di u simbolicu, sprimenu un insignamentu murale. Hè una forma literaria cù un scopu didatticu: adopra analogia o similitudine per sprime u so insignamentu.

A Bibbia hè carattarizata da u so grande numeru di parabole, in particulare in u Novu Testamentu, ancu se ci sò ancu alcune in l'Anticu Testamentu.

Ci hè una altra forma literaria chì trasmette insegnamenti, chjamata favula. Tuttavia, a favula hè caratterizata da esse realizata da animali cù caratteristiche umane (umanizazione) è di solitu hè diretta à i zitelli.

  • Vede ancu: Legends

Esempii di parabole

  1. Semi di senape. Novu Testamentu. Matteu 13, 31-32.

U Regnu di u Celu hè cum'è una semente di senape chì un omu hà pigliatu è piantatu in u so campu. Hè sicuramente più chjuca di qualsiasi sementi, ma quandu cresce hè più grande di i vegetali, è diventa un arburu, à u puntu chì l'acelli di u celu venenu è anidanu in i so rami.


  1. A pecura persa. Novu Testamentu. Luca 15, 4-7

Chì omu di voi, s'ellu hà centu pecure è unu d'elli hè persu, ùn lascia micca e novanta nove in u desertu è và dopu à quellu chì era persu, finu à ch'ellu a trovi?

È quandu u trova, u mette nantu à e so spalle cù gioia; È ghjuntu in casa, adunisce i so amichi è i so vicini, dicendu: Rallegratevi cun mè, perchè aghju trovu e mo pecure chì eranu perse.

A vi dicu chì in questu modu ci serà più gioia in celu per un piccatore chì si pentisce chè per novanta nove ghjusti chì ùn anu micca bisognu di pentimentu.

  1. A festa di nozze. Novu Testamentu. Matteu 22, 2-14

U regnu di i celi hè cum'è un rè chì hà fattu una festa di nozze per u so figliolu; è hà mandatu i so servitori à chjamà l'invitati à u matrimoniu; ma ùn vulianu micca vene.

Mandò torna altri servitori, dicendu: Dì à l'invitati: Eccu, aghju preparatu u mo manghjà; i mo boi ingrassati è animali sò stati tumbati, è tuttu hè prontu; vene à i matrimonii. Ma elli, senza fà casu, andonu, unu in a so splutazione, è un altru in i so attività; è altri, pigliendu i servitori, l'insultanu è li tombanu.


Quandu u rè u sintì, era in zerga; è mandendu e so armate, hà distruttu quelli assassini, è hà brusgiatu a so cità.

Dopu disse à i so servitori: U matrimoniu hè veramente prontu; ma quelli chì sò stati invitati ùn eranu degni.

Andate, allora, versu l'autostrade, è chjamate à u matrimoniu quante ne truverete.

E quandu i servitori sò andati in e strade, si sò riuniti tuttu ciò chì anu trovu, bè è male; è i matrimonii eranu pieni d'invitati.

È u rè intrì per vede l'invitati, è vide quì un omu chì ùn era micca vistutu per un matrimoniu.

È li disse: Amicu, cumu site entratu quì, senza esse vestutu da un matrimoniu? Ma era mutu.

Allora u rè disse à quelli chì servianu: "Legami manu è pedi, è ghjetta lu in u bughju; ci sarà u pienghje è u strisciu di i denti.

Perchè parechje persone sò chjamate, è pochi selezziunati.

  1. U figliolu prodigale. Luca 15, 11-32

Un omu avia dui figlioli, è u più chjucu hà dettu à u babbu: "Babbu, date mi a parte di a prupietà chì mi currisponde"; è li distribuì a robba.


E pochi ghjorni dopu, mettendu tuttu, u figliolu più chjucu si n'andò in una pruvincia luntana; è culà hà spurtatu i so beni campendu senza speranza. È quandu avia sprecatu tuttu, una grande caristia ghjunse in quella pruvincia è cuminciò à esse in bisognu. Allora andò è s'avvicinò di unu di i citadini di quella terra, chì u mandò in a so splutazione per nutrisce i porchi. È vulia empie u so ventre cù e baccelli chì i porchi si manghjavanu, ma nimu li li dava.

È ghjuntu in sè stessu, hà dettu: «Quantu omi impiegati in casa di babbu anu un saccu di pane, è eccu chì morgu di fame! M'arrizzu è andaraghju ind'è u mo babbu, è li diceraghju: Babbu, aghju fattu piccatu contru à u celu è contru à tè;

Ùn sò più degnu d'esse chjamatu u to figliolu; fà mi cum’è una di e to mani impiegate ".

Allora s'arrizzò è andò da u babbu. È mentre ch'ellu era sempre luntanu, u babbu u vide è s'era cummossu di misericordia, è corse, si lampò in collu è u basgiò.

È u figliolu li disse: "Babbu, aghju fattu piccatu contru à u celu è contru à tè, è ùn sò più degnu d'esse chjamatu u to figliolu".

Ma u babbu disse à i so servitori: «Pigliate i più boni panni è mettelu; è mette un anellu nantu à a manu è sandali nantu à i so pedi. È purtate u vitellu ingrassatu è tumbatelu, è manghjemu è festighjemu, perchè questu, u mo figliolu, era mortu è hè tornatu à a vita; hè statu persu è hè statu ritrovu ". È cumincionu à ralegrassi.

È u so figliolu maiò era in u campu, è quandu ghjunse è s'avvicinò vicinu à a casa, sintì a musica è i balli; è chjamò unu di i servitori, li dumandò ciò chì era. È u servitore li disse: "U to fratellu hè ghjuntu, è u to babbu hà tombu u vitellu ingrassatu per avè ricivutu sanu è sanu".

È era in zerga, è ùn vulia andà. Allora u babbu esce è u prega di entre.

Ma ellu, rispondendu, hà dettu à u babbu: «Vi servu dapoi tanti anni, ùn vi aghju mai disubbiditu, è ùn m'avete mai datu un zitellu solu per ralegrassi cù i mo amichi. Ma quandu questu hè ghjuntu, u to figliolu, chì hà cunsumatu i to bè cù e prustitute, avete tombu u vitellu ingrassatu per ellu ".

Dopu li disse: «Figliolu, sì sempre cun mè, è tutte e mo cose sò toie. Ma era necessariu celebrà è ralegrassi, perchè questu, u vostru fratellu, era mortu è hà rinvivitu; hè statu persu è hè statu ritrovu ".

  1. Parabola di u Sementatore. Novu Testamentu. Mark 4, 26-29

U Regnu di Diu hè cum'è un omu chì tira u granu nantu à a terra; dorme o svegliate, di notte o di ghjornu, u granu spunta è cresce, senza ch'ellu sappia cumu. A terra porta u fruttu per ellu stessu; prima erba, dopu spiga, dopu abbundente granu in l'arechja. È quandu u fruttu l'admette, subitu si mette a falce, perchè a racolta hè ghjunta.

  • Vi pò aiutà: Favole corte


Guadagnà A Popularità

Pregiudizii
Tempu passatu
Animali chì respiranu i pulmoni