Etopeia

Autore: Laura McKinney
Data Di Creazione: 4 Aprile 2021
Aghjurnamentu Di Data: 1 Lugliu 2024
Anonim
La descripción: prosopografía y etopeya
Video: La descripción: prosopografía y etopeya

Cuntenutu

U etopeia Hè una figura retorica chì cunsiste in a descrizzione di i tratti murali è psiculogichi di una persona. Per esempiu: Sempre era pusatu à u fondu di a classe. Era calmu, timidu, ma assai più intelligente ch'è u restu, ancu s'ellu s'occupava di passà inosservatu. E poche volte ch'ellu hà participatu à a classe, cù a so voce debule, luttendu per alzà, hà dettu cose chì ci anu lasciatu tutti senza parole. Si puderebbe dì ch'ellu era cultu, riflessivu è memorabile, è ancu creativu.

Cù u passu di u tempu, sò stati aghjunti altri tratti chì permettenu a capiscitura di u persunaghju cum'è a so persunalità, usanze, credenze, sentimenti, attitudini è visione di u mondu.

L'etopea differisce da a prosopugrafia (a descrizzione di l'aspettu fisicu di i persunagi) è da u ritrattu (dispusitivu literariu chì unisce caratteristiche esterne è interne in a descrizzione di i persunagi).

Tipicamente, l'Etiopianu accade quandu un caratteru riceve una voce per sprime si per mezu di i so termini specifici, di u modu di parlà è di l'imaghjini. In questu sensu, si tratta di lascià u caratteru parlà per ellu stessu, aduprendu u dialogu, u monologu o u monologu interiore.


L'etopea hè cunsiderata una risorsa teatrale, postu chì ubliga u lettore à entre in a psiche di u persunagiu è riprisenta un gradu psichicu di a descrizzione.

  • Vede ancu: Figure di discorsu

Esempii da etopeia

  1. E so rutine eranu cusì rigorose chì i vicini li adupravanu per aghjustà i so orologi. Si trattava di Kant, un filosofu chì, forse per via di a so carnagione malata, si appiccicò à a puntualità è a prevedibilità finu à a so morte. Ogni ghjornu, si alzava à cinque ore di mane, da ottu à dece o da sette à nove, secondu u ghjornu, dava e so lezioni private. Era un amante di i pasti dopu cena, chì pudianu durà finu à trè ore è, più tardi, sempre à listessu tempu, facia una spassighjata per a so cità da a quale ùn hè mai partutu - è dopu si cunsacreghja à a lettura è a meditazione. À 10 anni, religiosamente, hè andatu à dorme.
  2. U so unicu diu era u soldu. Sempre attenti à cume vende, ancu i insalvabili, à qualchi ingenui chì si truvavanu à a gara, chì cù parolle è manifestazioni hà riesciutu à affascinà ancu cù un buttone. Per ellu, tuttu valia quandu si trattava di vende. A verità ùn hè mai stata u so nordu. Dunque, era soprannomu u sofistu.
  3. In u so surrisu si vidia u so passatu tristu. Eppuru, era decisa à lasciarla quì, in u passatu. Sempre prontu à dà tuttu per l'altri. Ancu ciò chì ùn avia micca. Hè cusì chì hà campatu a so vita, sforzendusi chì u dulore ch'ellu avia passatu ùn si traducessi in vendetta, rancore o rancore.
  4. Quelli chì anu cunnisciutu à u mo babbu mettenu in risaltu a so passione per u travagliu, a famiglia è l'amichi. U duvere è a respunsabilità ùn anu mai limitatu u so sensu di l'umuri; nè hà avutu un pruritu per mostrà u so affettu davanti à l'altri. A religione, in ellu, era sempre un obbligu, mai una cunvinzione.
  5. U travagliu ùn hè mai statu u so affare. A rutina, sia. Durmia finu à ogni ora è bagnava per casu. Ancu cusì, tutti in u quartieru u tenianu caru, ci hà sempre aiutatu à cambià a piccula corna di i rubinetti o e lampadine brusgiate. Inoltre, quandu ci hà vistu ghjunghje carchi di cose, hè statu u primu à offre per aiutà. Avemu da mancà.
  6. Era un artista, ancu in u so modu di vede. Attentu à i dettagli, hà trovu un travagliu in ogni scornu. Ogni sonu, per ellu, puderia esse un cantu, è ogni frase, u frammentu di qualchì puema chì nimu hà scrittu. U so sforzu è a so dedicazione si ponu vede in ognuna di e canzone ch'ellu hà lasciatu.
  7. U mo vicinu Manuelito hè un esse particulare. Ogni matina à sei ore, piglia quellu ghjacaru grottescu chì hà per fà una spassighjata. Ghjoca à a batteria, o cusì pretende di fà. Dunque, da 9 à quellu chì sà à chì ora, u bastimentu rumula per via di u so hobby. A sera, tuttu u bastimentu puzza à a preparazione di ricette scunnisciute chì a so minnana li hà amparatu una volta. Malgradu u rimore, l'odori è l'abbaghji di u so cucciolu, Manuelito si face amà. Hè sempre prontu à aiutà l'altri.
  8. Apparentemente a so moglia l'avia abbandunatu. È da tandu, a so vita era cascata. Ogni notte, era vistu in u patio di u quartieru cù una buttiglia di u vinu u più bonu è un bichjeru micca lavatu. U so sguardu hè sempre persu.
  9. Ùn hà mai toccu un microonde. U focu lentu è a pazienza eranu, per ella, a mo minnanna, a chjave di ogni ricetta. Ci stava sempre aspittendu appughjati à a porta, cù i nostri piatti preferiti dighjà disposti nantu à u tavulinu, è ci hà fighjulatu cun attenzione mentre gudiamu ogni buccata, cù un surrisu senza interruzzione. Ogni sabbatu à 7, l'aviamu da accumpagnà à a messa. Era l'unica ora di a ghjurnata quandu era seria è tranquilla. U restu di a ghjurnata hà parlatu senza piantà è ogni volta chì ridia, tuttu ciò chì u circundava tremava. E piante eranu un'altra di e so passioni. Ella s'occupava di ognunu cum'è s'elli fussinu i so figlioli: li innaffia, li cantava è li parlava cum'è s'elli a sintinu.
  10. E parolle ùn eranu mai a so cosa, era sempre mutu: da quandu ghjunghjia à l'uffiziu, in u so vistitu sempre impeccabile, finu à chì l'oreia toccava sei, quandu partia senza fà sente. Quandu a so fronte luccicava di sudore, era per primura chì era svegliatu chì qualchì numeru ùn u chjuderia micca. E so matite, cù chì facia calculi infiniti, eranu sempre muzzicati. Avà chì hè ritiratu, ci accusemu di ùn avè micca intesu parlà di ellu.
  11. A so vita s'assumiglia, in a so camminata instancabile, à un evangelista di civiltà, chì a so immensa caduta di proseliti hà vistu per sei decennii nutrendu a folla, liberendu schiavi di galera, prevedendu distanze, affascinanti raccolte di passione, odorendu u stranu cum'è u so propiu magazinu cù u preziosu sandalo di buntà è ingenuità. (Guillermo Leon Valencia)
  12. I fiori rossi orribuli sboccianu sottu à i so visi pacifichi. Sò i fiori cultivati ​​da a mo manu, a manu di una mamma. Aghju datu a vita, avà a pigliu ancu, è nisuna magia pò ristabilisce u spiritu di sti innocenti. Ùn metteranu mai più e so bracce minuscule intornu à u mo collu, e so risate ùn purtaranu mai a musica di e sfere à e mo arechje. Chì a vendetta hè dolce hè una bugia. (Medea, secondu Sophocles)
  13. Ma ahimè! Sò un destinu simile à quellu di babbu. Sò a figliola di Tantalu, chì hà campatu cù e divinità, ma, dopu u banchettu, hè stata cacciata da a cumpagnia di i dii, è, postu ch'e vengu da Tantalu, cunfirmu a mo sterpa cù disgrazie. (Níobe, secondu Euripide)
  14. Figlia di u più illustre citatinu, Metellu Scipione, moglia di Pompeu, principe di una putenza enorme, mamma di u più preziosu di i zitelli, mi trovu scuzzulata in tutte e direzioni da una tale massa di calamità chì possu assumeli in a mo testa o in u silenziu di i mo penseri, ùn aghju micca parolle o frasi cù chì sprime li. (Cornelia, secondu Plutarco)
  15. Don Gumersindo [...] era affabile [...] utile. Compassionate [...] è hà fattu tuttu u pudè per piacè è esse utili à tutti ancu s'ellu costa u travagliu, l'insonnia, a fatica, basta chì ùn li costi micca un veru [...] Felice è amicu di scherzi è ridicule . Pepita Jimenez da Juan Valera)

Seguitate cù:


  • Description
  • Descrizione topografica


Oghje Populu

Verbi finiti in -jear, -jir è -jer
Filetti
Applicazioni di petroliu