Cuntenutu
In a maiò parte di e lingue, l'unità minima di cumunicazione in uralità sò i fonemi: suoni chì sò riprisentati in scrittura da grafemi o lettere.
Tipi di lettere
Sicondu u modu in chì a bocca deve esse sposta per pruduce tali soni (per i quali usemu a lingua, i denti è e labbra), in lingua spagnola e lettere sò state suddivise in dui gruppi:
- Cunsunanti. Sò i soni prudutti cù a bocca semi-chjusa, è produce una interruzzione totale o parziale di u flussu di l'aria, cumbinendu movimenti specifici di a lingua, labbra è denti frontali. Per esempiu: t, b, g.
- Vucali. Sò i soni chì si producenu quandu a bocca funge da scatula di risonanza per ciò chì emettenu e corde vocali. Sò: a e i o u.
A disciplina chì studia in detagliu a pronuncia di e cunsunale (è di i fonemi in generale) hè chjamata fonulugia.
Sicondu u puntu è u modu di articulazione, in quantu à l'azzione di u palatu dolce è l'intervenzione di e corde vocali, e cunsunale sò suddivise in parechje classi (bilabiali, stop, vibranti, nasali, ecc.).
- Vi pò serve: rima cunsunante
Quì e cunsunale sò elencate cù esempi, disposti alfabeticamente è cù parolle chì i includenu in pusizioni diverse.
- B. Per esempiu: barbà, banana, àbraghjone.
- C. Per esempiu: cmarchjatu, empacar, poco.
- D. Per esempiu: domingo, dèdo, àdavvedeci
- F. Per esempiu: Felicitazione, Ffaciule, àFiche.
- G. Per esempiu: galpongua, gritu.
- H. Per esempiu: hriappiccà, haffundàhavà.
- J. Per esempiu: jueves, agujero, jfocu.
- K. Per esempiu: koala, kilo, killometru.
- L. Per esempiu: lluminosu, llampa, àlguien.
- M. Per esempiu: mar, moto, àmvò.
- N. Per esempiu: novead, nacer, ànottesimu.
- P. Per esempiu: pisada, pastoplastar.
- Q. Per esempiu: chìuitar, chìuerer, àchìlagnassi.
- R. Per esempiu: receta, àrcantar.
- S. Per esempiu: sallude àssurtite, lettus.
- T. Per esempiu: trompe, tornillo, gato.
- V. Per esempiu: vMi sentu, vendervioni.
- X. Per esempiu: xEnophobia, èxageration, elluxito.
- È. Per esempiu: èerba, àèer, èà.
- Z. Per esempiu: zoru, zapaticuzul.
Caratteristiche di e cunsunale
Parechje lingue sfarenti sò parlate in u mondu, è alcune di elle anu u listessu alfabetu. L'alfabetu u più adupratu in Occidente hè u latinu. St'alfabbetu hà 27 grafemi o lettere, di i quali 22 sò cunzunanti è 5 sò vucali.
Ci sò parechje sfarenze in a prununcia di alcune cunsunale è digrafie in America Latina, è a so volta ci sò differenze paragunate à a Spagna.
A sonorità di e cunsunale hè fundamentale in i criterii estetichi per l'arte chì si basanu nantu à a parolla, cum'è a puesia o a musica cantata.
In questi casi si deve nutà chì e parolle cun cunsunanti di pronuncia più acuta, chì includenu soni cum'è quellu di p, f o r, anu spessu una putenza spressiva più grande di l'altri cù un sonu più debule. Tuttavia, e vocali sò ancu elementi centrali in a puesia, cum'è e rime ne provanu.
Nanzu, duie cumbinazioni cunsunanti eranu incluse in tali dizionarii perchè anu generatu un sonu differente di quellu chì hà ognuna di elle separatamente. Quelle duie cumbinazioni eranu: "ch" è "ll", grafemi chì oghje sò cunnisciuti cum'è «digrafi» è ùn sò micca inclusi in i dizziunarii.
Ognuna di e cunsunale hà u so sonu, eccettu per a lettera h, chì manca di sonu (hè per quessa ch'ella hè chjamata "lettera muta"). Ùn ci hè micca una regula fissa per sapè chì parolle sò h è quali ùn sò micca, o in chì pusizione si trovanu (a più cumuna hè quella iniziale).
Un'altra cunsunante abbastanza particulare hè è (chjamatu "Grecu i" o "voi"). Sta cunsunale hà dui soni pussibuli: unu equivalente à «i» (vale à dì, vucale) è un altru cunsunale, qualcosa di simile à quellu di digrafi cum'è «ll» o «sh».
Quandu hè à a fine di a parolla, si prununcia cum'è semivucale (esempiu: dirittu).