Cronaca Letteraria

Autore: Laura McKinney
Data Di Creazione: 3 Aprile 2021
Aghjurnamentu Di Data: 14 Maghju 2024
Anonim
Cronaca nera del passato. Rassegna letteraria 2013. Il caso Ludwig.
Video: Cronaca nera del passato. Rassegna letteraria 2013. Il caso Ludwig.

Cuntenutu

U cronaca literaria hè un genaru narrativu cuntempuraneu, pruduttu di l'avvicinamentu trà ghjurnalisimu è literatura, induve u lettore offre veri episodi (o immaginarii, ma inquadrati in contesti veri) narrati per mezu di strumenti è risorse literarie.

A cronaca literaria hè di solitu cunsiderata cum'è un generu difficiule da definisce, chì mischja fizzione è realità, punti di vista è dati di ricerca à vuluntà, cù u scopu di offre à u lettore una ricustruzzione assai stretta di l'esperienza vissuta da l'autore.

In questu sensu, u cronista messicanu Juan Villoro a definisce cum'è "l'ornitorincu di a prosa", postu chì hà, cum'è l'animali, caratteristiche di diverse spezie.

  • Vi pò aiutà: Cronaca corta

Caratteristiche di a cronaca literaria

Ancu s'ellu hè cumplessu per stabilisce e caratteristiche di un generu cusì diversu, a cronaca hè generalmente pensata cum'è una narrazione simplice, cun un tonu persunale forte, in quale un cuntestu storicu o cronologicu hè offertu cum'è quadru per l'eventi narrati.


A diversità di a cronaca ghjurnalistica o ghjurnalistica-literaria, in a quale si cura a fideltà cù i fatti veri, a cronaca literaria furnisce descrizzioni sughjettive chì permettenu di trasmette e so percezioni persunali.

In certi casi, cum'è in Una cronaca di una morte predita da Gabriel García Márquez o in Cronache Marziane da Ray Bradbury, stu cuntestu serve piuttostu cum'è una scusa per esplorà eventi interamente fittiziali. Altri approcci, cum'è quelli di Gay Talese o di u Premiu Nobel ucrainu Svetlana Aleksievich, perseguenu un effettu più giurnalisticu, appiccicatu à a vita di personaggi veri o d'evenimenti verificabili in a storia.

  • Vede ancu: Testu literariu

Esempiu di cronaca literaria

"A visita à a cità di Cortázar" da Miguel Ángel Perrura

Dopu avè lettu tantu Cortázar, Buenos Aires diventa cunnisciutu. O almenu una spezia di Buenos Aires: à a francese, caffè, librerie è passaghji, cù tutta a magia chì st'autore argentinu li hà stampatu da l'esiliu.


Ed hè chì Cortázar hà sceltu a naziunalità francese in u 1981, cum'è prutesta contr'à a dittatura militare chì hà devastatu u so paese, da u quale era partutu, in cuntrastu cù u peronismu, decennii prima. Probabilmente, spugliatu da a presenza reale di a so cità, l'autore di Stufa Hà procedutu precisamente à creà a so propria cità, basata nantu à a memoria, a brama è a lettura. Hè per quessa chì i so persunagi ùn anu mai parlatu cum'è Buenos Aires cuntempuraniu, à u quale hè vultatu in u 1983 quandu a demucrazia hè vultata, ma piuttostu cum'è quellu Buenos Aires luntanu ch'ellu avia lasciatu daretu quandu era giovanu.

Per un lettore Cortázar cum'è mè, spagnolu di nascita, Buenos Aires avia quella aura magica è paradossale di a vita vera. Micca cusì, benintesa, o micca propiu cusì. A capitale argentina hè, certamente, una cità affascinante, di caffè è passaghji, di librerie è tendoni.

L'aghju vistu quandu l'aghju pisatu per a prima volta in u 2016. Andava in vacanze assai brevi, per solu trè ghjorni, ma avia una missione secreta in me: ricustruisce a cità di Cortázar mentre a caminava. Vuliu pisà i listessi posti cum'è u cronopiu, vulia beie i stessi caffè ch'ellu hà pigliatu è fighjà a strada cù l'ochji, guidendu mi per u so travagliu maravigliosu. Ma benintesa, ùn tuttu ùn esce micca cum'è si pò aspettà.


U trafficu trà l'aeroportu è a cità era tristu, à mezzanotte, malgradu i lumi in ogni locu. Da l’aviò avia vistu a cità cum’è un altare di luce, una rete incandescente chì sbattia in u vastu neru di a Pampa. Puderia avè dormitu a maiò parte di a strada, vittima di u Jet lagS'ellu ùn era micca per u risicu di svegliarmi, cum'è u prutagunista di "A notte faccia in faccia" in qualchì altru locu, è perde u mo arrivu in a capitale sudamericana.

Sò surtitu da u taxi à duie ore di mane. L'albergu, situatu in Callao è Santa Fe, paria tranquillu ma affullatu, cum'è chì nimu a sapessi malgradu u tempu quandu ellu duverebbe dorme. Una cità allucinata, insonnia, assai in sintonia cù l'opera di Cortazar, fastosa in notte insonnie. L'architettura intornu à mè paria strappata da l'Europa ch'aviu lasciatu in casa dodeci ore fà. Sò andatu in l'albergu è mi sò preparatu à dorme.

U primu ghjornu

Mi sò svegliu cù u rimore di u trafficu à dece ore di mane. Aviu persu i mo primi raghji di sole è duviu affrettà mi se vulia prufittà di i ghjorni scuri d'invernu. U mo itinerariu rigurosu includia u caffè Ouro Preto, induve si dice chì Cortázar hà ricevutu una volta un mazzulu di fiori - ùn sò micca quale - dopu avè participatu à una carambola in una manifestazione. Hè una bella storia cuntenuta in Cortázar da Buenos Aires, Buenos Aires da Cortázar da Diego Tomasi quandu avemu l'infurmazioni.

Vulia ancu visità a libreria nordu, duv'elli avianu da lascià pacchetti per ellu, postu chì u pruprietariu era un amicu persunale di u scrittore. Invece, sò andatu à truvà una colazione trà l'onda di marea di caffè cù croissant è dolci chì a pasticceria di Buenos Aires hè custituita. À a fine, dopu avè marchjatu è sceltu per più di una ora, aghju decisu di fà un pranzu prestu, per avè energia è marchjà. Aghju trovu un ristorante peruvianu, vere perle gastronomiche in cità chì nimu o pochi ne parlanu, probabilmente perchè hè un elementu straneru. È ognunu sapi quantu sò resistenti l'Argentini à l'esternu.

A prossima cosa era di cumprà u SUBE è un Guida T, a carta di a cità, è passà più di un'ora à decifrallu, prima di rinuncià è piglià un taxi. Buenos Aires hè un labirintu perfettamente quadratu, ùn eru micca surprisatu chì à ogni girata di u cantonu pudessi inciampà nantu à a figura alta è sporca di u cronopiu, andendu o venendu in qualchì missione secreta è impussibule, cum'è i so Fantomas.

Aghju infine cunnisciutu a libreria è aghju cunnisciutu u caffè. Sò statu surpresu da l'assenza di placche à u so nome o di figure di cartone chì u ripruducianu. Puderaghju dì chì aghju passatu un bellu tempu in ogni locu, bevendu caffè è cuntrollendu nutizie, è ùn aghju mai smessu di sente a so assenza cum'è un altru fantasma. Induve site, Cortázar, ùn ti possu micca vede?

U secondu ghjornu

Una bona notte di sonnu è qualchì ora di cunsultazione nantu à Internet anu fattu u quadru assai più chjaru per mè. A piazza Cortázar hè nata cum'è una vaga rifarenza, quant'è u Café Cortázar, piena di fotografie è famose frasi di i so rumanzi. Quì aghju trovu Cortázar, unu scavatu pocu fà in l'imaginariu lucale, cusì generosu in Borges, Storni o Gardel. Perchè ùn ci hè più di Cortázar, mi dumandu, mentre girava daretu à i so misteriosi indizi? Induve eranu e statue è e strette cù u so nome, i musei dedicati à a so memoria, a so statua di cera un pocu ridicula in u Café Tortoni vicinu à a Piazza di Maghju?

U terzu ghjornu

Dopu un impurtante pranzu di carne è cunsultatu cù parechji cunduttori di taxi, aghju capitu: Cercu à Cortázar in u locu sbagliatu. U Buenos Aires di u cronopiu ùn era micca questu, ma quellu chì avia sunniatu di ghjornu è chì era scrittu in i vari libri in a mo valisgia. Ci era a cità ch'ellu cacciava, cum'è sonnambuli, à meziornu.

È quandu aghju capitu què, di colpu, aghju saputu chì puderia intraprende u ritornu.

  • Vi pò serve: Segnala


Oghje Interessante

Offerta è dumanda
Scienza è Tecnulugia
Preposizioni